Articol leapşă

Dacă lumea actuală nu consideră impotant să-ţi cunoşti trecutul istoric, să-l iscodească măcar din pură curiozitate!

După peste zece ani de studiu zilnic am finalizat cartea Romanian, the first language of Europe, observând că oficialii români nu sunt interesaţi nici cu spatele de cartea Româna, limba vechii Europe.

Există argumente solide în sprijinul acestei teme ce nu pot fi evaluate corect fără a citi cu atenţie textul de aproximativ 200 de pagini, în română şi în engleză, plus tabelele cu 2000 de cuvinte arhaice româneşti duse de geţi în Punjabi, India, 1000 având etimon latin, cuprinse în cartea: Senzaţional! Suntem români de peste 2500 de ani.

În indo-europeană sau sanscrită există doar forma românească a latinei; AQUA, SOL, CENTUM lipsesc.

APĂ, SUARE, SUTĂ există fără putinţă de tăgadă.

Geţii vorbeau tot atât de latineşte ca şi noi, în ciuda argumentelor neogramarienilor, care cu legile sunetului inventate de ei, domină lingvistica contemporană implementând nişte falsuri, conform cărora APA şi SOARE se trag din AQUA, SOL –lis, etc.

Geţii Vechii civilizaţii danubiene sunt cei care au intrat în India, ca “indo-europeni” şi tot ei au intrat în cizma italică cu limba lor “latină” cu tot, fasonată apoi de către poeţii Romei.

Latinitatea limbii române este mai veche decât Roma cu 1000 de ani, pentru că sanscrita conţine cuvintele originale româneşti.

“Slavonitatea” limbii române este mai veche decât apariţia oricăror slavi, pentru că sanscrita conţine cuvintele originale româneşti ale aşa zisului “fond slavon”.

Indo-europeana este limba geţilor emigraţi în India, din Civilizaţia Dunării de Jos.

Lumea vorbea şi în neolitic, desigur cu un bogat fond onomatopeic.

Româna Onomatopeică este cea mai veche limbă europeană, mai veche de neolitic, pentru că “România” este un spaţiu de antropogeneză europeană, cu schelete vechi de 42.000 de ani şi depozitara întregului fond genetic european de dinainte de ultima glaciaţiune, Wűrm, de vreme ce splendida civilizaţie occidentală, din Pirinei plus Grimaldi, din cursul ei, a dispărut fără urme, persistând în contemporaneitate doar cea răsăriteană, din Carpaţi.

Curios că unii români nu cred ceea ce eu demonstrez, asa cum “ardeleanul nu crede” că o girafă poate avea un gât aşa de lung.

Eu sunt tot ardelean, născut la Ruşii-Munţi (de fapt Râu şi Munţi).

Am constatat că avem o părere greşită despre strămoşii noştri, socotiţi incapabili să compună şi să păstreze nişte cuvinte simple ca apă, soare, pământ, oaie, cioban, grâu, vacă, bou, cal şi ca atare am scris cărţile pe care vreau să vi le prezint pe blogul Editura Solif.

Geţii erau elita tracilor, pentru că ei erau cei mai bravi şi mai drepţi dintre traci, după Herodot.

Geţii cei Mari, adică massageţii cum scrie în Wikipedia, aveau 2000 de cuvinte româneşti, dintre care 1000 de etimon latin şi 350 de etimon bulgaro-slav, fără să fi întâlnit niciun roman sau slav, deoarece au plecat din “România” în urmă cu peste 2500 de ani.

Dacii erau geţi. Citţi cartea Suntem români de peste 2500 de ani, de Dr.Lucian Iosif Cueşdean, Ed.Solif,Buc

Vă invit să vizitaţi blogul Editura Solif – Dr. Lucian Iosif Cueşdean – https://solif.wordpress.com/

http://www.libertatea.ro/stire/in-asia-80-000-000-de-oameni-vorbesc-limba-romana-289286.html

Telefonul editurii este 0722.317.501 şi aici puteţi comanda prin poştă cărţile dorite, la preţurile scrise pe blog, fără tva.

Cu deosebită stimă, Dr.Lucian Iosif Cueşdean.

Publicat în Istorie, Lingvistică, Lucian Iosif Cueşdean | Etichetat , | 16 comentarii

Articol în ziarul Libertatea: „În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română”!

Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.

Noi am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă.

Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune şi cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

Harta antică a Europei şi Asiei, pentru anul 500 î.Hr., a fost realizată de Thomas Lessman. Triburile tracice ocupă un spațiu imens, din Europa Centrală până aproape de China

Războinicii geţi au urmaşi în India

“Am pornit de la informaţiile legate de marele trib al masageţilor, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici şi pomeniţi în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez: «Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor.

În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats». Am plecat pe urmele acestei populaţii, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi. Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. De reţinut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, ne-a spus Lucian Cueşdean.

1. Așa arată iile românilor, urmaşii daco-geţilor

2. Așa arată iile punjabi, urmaşii masageţilor

Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.

“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul dacoroman a fost unul fratricid.

Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueşdean.

A studiat 20 de ani problema masageţilor. Lucian Cueşdean are 70 de ani şi şi-a dat doctoratul în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.


Herodot a scris despre masageţii din Asia

Primele atestări ale tribului masageţilor în Asia le găsim la Herodot: “Caucazul formează barierea parţilor (neam scitic – n.r.) dinspre apusul Mării Caspice, iar pe urmă spre vest şi înspre răsăritul soarelui vine o câmpie de o întindere imensă (Asia Centrală, în apropiere de China – n.r.), care se pierde în depărtare; această câmpie mare o ocupau masageţii, în contra cărora avea Cirus poftă să pornească cu armata”. Cirus, regele perşilor, chiar a pornit împotriva masageţilor conduşi de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicită, iar Cirus, decapitat.

– De fapt, regele persan Cyrus a fost ucis de către o femeie, regina massageţilor Tomyris, ce a învins groapa istoriei (uitarea) prin parabola oferită atunci cand a pus capul regelui persan într-un vas cu sânge. –

Ceea ce spune dr. Cueşdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exerciţiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicţionarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot prin internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele pe care le credeam de origine latină. O să observaţi că sunetele sunt aproape identice, iar înţelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă pare un fel de aromână.

Sorin Golea

„În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română”!

Ziarul „Libertatea”

Aici este un link către acest articol: http://www.libertatea.ro/stire/in-asia-80-000-000-de-oameni-vorbesc-limba-romana-289286.html

Puteţi comanda cărţile domnului Cueşdean pe adresa de e-mail Hangeonos@gmail.com sau la numerele de telefon 021/6855406 şi 0722/317501

Deasemenea, aceste cărţi se găsesc şi în librăriile virtuale; acestea sunt adresele celor mai importante:

Editura Miracol

Librăria virtuală Mihai Eminescu

Librăria virtuală Devadata

Libărie.net

Publicat în Istorie, Lingvistică, Lucian Iosif Cueşdean, Mitologie | Etichetat , | 77 comentarii

Romanian, oldest european language – new developments

A lot of scientists, linguists, archaeologists, historians etc. are considering that 8,500 years ago, Romania was the heart of the old European civilization. The new archaeological discoveries from Tartaria, (Romania), showed up written plates older than the Sumerian ones. More and more researches and studies converged to the conclusion that the Europeans are originated in a single place, the lower Danube basin. Down there, at Schela Cladova in Romania have been discovered proves of the first European agricultural activities which appear to be even older than 10,000 years.

Out of 60 scientifically works which are covering this domain, 30 of them localize the primitive origins of the man-kind in Europe, where 24 of them are localizing this origin in the actual Romania, (Carpathian- Danubian area); 10 are indicating western Siberia, 5 Jutland and/or actual Germany room, 4 for Russia, 4 for some Asian territories, 1 for actual France area and all these recognisied despite against the huge pride of those nations.

Jean Carpantier, Guido Manselli, Marco Merlini, Gordon Childe, Marija Gimbutas, Yannick Rialland, M. Riehmschneider, Louis de la Valle Poussin, Olaf Hoekman, John Mandis, William Schiller, Raymond Dart, Lucian Cuesdean, Sbierea, A. Deac, George Denis, Mattie M.E., N. Densuseanu, B.P. Hajdeu, P Bosch, W. Kocka, Vladimir Gheorghiev, H. Henchen, B.V. Gornung, V Melinger, E. Michelet, A. Mozinski, W. Porzig, A. Sahmanov, Hugo Schmidt, W. Tomaschek, F.N. Tretiacov are among the huge number of specialists which consider Romania the place of  Europeans origines and Romanian the oldest language in Europe, older even than Sanskrit.

According to the researchers and scientists, the Latin comes from the old Romanian (or Thracian) and not vice versa. The so called „slave” words are in fact pure Romanian words. The so called vulgar Latin is in fact old Romanian, or Thracian language, according to the same sources…

The arguments sustaining the theories from above are very numerous and I don’t want to go into them so deeply as long as the forum is and has to remain one languages dedicated, to.

In the limits of the language, please allow me to present a list of just a few (out of thousands of words), which are very similar/ even identical in Romanian and Sanskrit:

Romanian

numerals : unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte…100=suta

Sanskrit

numerals: unu, dvi, tri, ciatru, penci, sas, saptan…100 = satan

then Romanian Sanskrit

acasa acasha (at home)

acu acu (now)

lup lup ( wolf)

a iubi (considered slave) iub (love)

frate vrate (brother)

camera camera (room)

limba lamba (tongue)

nepot napat (neffew)

mandru mandra (proud)

lupta lupta (fight)

pandur pandur (infanterist)

nevasta navasti (wife)

prieten prietema (friend)

pranz prans (lunch time)

Ruman Ramana (Romanian)

saptamana saptnahan (week)

struguri strughuri (grapes)

vale vale (valley)

vadana vadana (widow)

a zambi dzambaiami (to smile)

umbra dumbra (shadow)

om om (man-kind)

dusman dusman (enemy)

a invata invati (to study)

a crapa crapaiami (to break something)

naiba naiba (evil)

apa apa (water) and not AQUA like in Latin. It looks like aqua came from apa and not the other way around…

and so on for more than thousand situations…

According to M. Gimbutas, the confusion Roman (Romanian as in original language) = Roman (ancient Rom citizen), is generated by the fact that Romans and Romanians have been the same nation, the same people. The Dacians/Thracians and Romans have been twins. The illiterate peasants called Romanians, Ruman and not Roman. Why do they call so? Because RU-MANI, RA-MANI, RO-MANI, API, APULI, DACI and MAN-DA , VAL-AH are all synonyms expressing the person from the river banc or from the river valley. APII could be found under the form of mez-APPI in the ancient Italy, under he same name as the APPULI Dacians. APU-GLIA, (or Glia Romanilor in Romanian – Romanian land) can be found with this meaning only in Romanian (Glia= land)

In the Southern side of Italian „booth” exists the first neolitical site of Italy and it is called MOL-feta. The name itself has Romanian names, according to Guido A. Manselli: MOL-tzam (popular Thank you), MUL-tumire (satisfaction), na-MOL (mud); MOL-dova (province and river in Romania, Za-MOL-xis, Dacian divinity. Manselli said that this archaeological sit is 7,000 years old and has a balcanic feature.

What do you say about these new (for me – although the theory appears to be known for long time – it has been said that Vatican preserves some secrets about the origins of us all – information obtained in the moment of St Sofia church devastation, in Constantinople, when the churches separation took place).

Rudiger

Aici puteţi vedea şi comentariile la acest topic:

http://www.antimoon.com/forum/t9520.htm

Publicat în Istorie, Lingvistică, Mitologie | Etichetat , , | 13 comentarii

Româna, limba vechii Europe

Un alt punct de vedere asupra etimologiei lexicului românesc.

Moto:

„Limba este tezaurul cel mai de preţ pe care îl moştenesc copiii de la părinţii lor, depozitul sacru lăsat de generaţii trecute şi care merită să fie păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc. Ea este carte de nobleţe, testimoniul de naţionalitate al unui neam, semnul caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume, lanţul tainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi, altarul împrejurul căruia toţi se adună cu inimi iubitoare şi cu simţirea de devotament, unii către alţii.” Vasile Alecsandri

Româna este de sorginte autohtonă.
Românii şi-au construit singuri cuvintele într-un mod particular, specific.
Graiul românesc cuprinde cea mai veche latină şi cea mai veche slavonă, înainte de a exista Roma şi migraţiile slavilor.
Limba românilor este ancestrală şi începe cu sunetele din natură, ce alcătuiesc un fond de peste 350 de onomatopee şi de peste 350 de cuvinte primare cu compunere onomatopeică, din care derivă alte peste 1500 înţelese numai de către ei, precum, târr, poc, hurduc, a târâi, a pocni, a hurduca.
Româna Onomatopeică, precede epoca neolitică şi stă la originea sistemului european de comunicare sonoră, axat pe limbajul morfemelor româneşti.

Bazinul Dunării de Jos este locul primului neolitic european, care nu poate fi conceput fără o limbă conţinând toţi termenii definind cuceririle experienţei umane ale epocii.

Aceştia persistă până în zilele noastre, cu ajustări eufonice în simfonia limbilor moderne, precum:

GREBLA apucă (GREB, în engleză), ZGÂMBOI (BOI, în engleză), GARDUL apără, păstrează (GARDĂ, GUARD, GARDE, în franceză), GURA mânâncă (ÎN-GUR-GÎT-EAZĂ, ingurgitează, este GURMANDĂ, REGURGITEAZĂ, în franceză), BĂIAT (BET, în punjabi), SEACĂ (SOCA, în punjabi), JUNE (JUAN, în punjabi), PANDUR (PANDERU, în punjabi), NUNTĂ (NEUNDA, în punjabi), etc.

Aici este sediul primului popor de agricultori din Europa, care nu a abandonat niciodată România, păstrând, de aproximativ 10.000 de ani, „o limbă unitară”, pe un teritoriu vast, ramificată din Pirinei până în Punjabi, prin cei care au emigrat încă din preistorie, pe căile urmate de această civilizaţie, ce se ştie că în Europa a plecat iniţial de la est spre vest şi nu invers, iar în Siberia şi India dinspre Europa spre Asia, nu invers.

Onomatopeea „genuină”, cu sunetul Î, Â, păstrată numai în limba română, este cea care a condus la un sistem de comunicare numit limbajul morfemelor stem, un tipar specific al cuvintelor româneşti, indiferent de etimoanele presupuse.
Morfemele stem româneşti compun sonor şi noţiuni europene.
Fiecare cuvânt românesc, prin aglutinarea de morfeme stem, un fel de rădăcini de cuvânt, cuprinde o descriere metaforică a noţiunii, copiată de “străini”, cu mici deformări sonore.

Cuvintele româneşti sunt scrise în diverse variante ale sanscritei, cu aproximativ 1000 de ani înainte de a fi scrisă greaca sau latina, pentru că atât iranienii sciţi, cât şi hinduşii vedici, sunt plecaţi din „România”.

La rândul lor, atât grecii cât şi romanii, au plecat tot dintre „români”, pentru că „România” este un mare centru de antropogeneză europeană, dinainte şi de după glaciaţiunea Wűrm, aspect argumentat şi de “românul” de 42.000 de ani din Peştera cu oase din Banat, primul european contemporan.

Se cunosc doar două arealuri de vieţuire umană în timpul glaciaţiunii şi anume unul vestic din Pirinei plus Grimaldi şi altul în Carpaţi.

Cel vestic a dispărut fără urmă în contemporaneitate, rămânând doar cel din Carpaţi, ca depozitar al întregului bagaj genetic european, ce se ştie că a fost refăcut din Bazinul Inferior al Dunării.

Româna produce impresia unei limbi „de strânsură”, pentru că, lexemele ei se găsesc, mai mult sau mai puţin stâlcite, în toate limbile europene, dând această falsă percepţie, dar compunerea metaforică a lor se menţine doar în dulcele grai românesc, care a precedat sanscrita.

Un exemplu extrem de ilustrativ este NOAPTE.

O simplă schimbare a lui P în C duce de la latinescul românesc NOAPTE la sanscritul „NOACTA”, din care derivă NACT, în germană, NOX, NOCTIS în latină, NOCI în rusă, NAIT în engleză, NUI în franceză, copii sonore ale lui NOAPTE, sau dacă vreţi NACTA.
Pe cuvântul NOAPTE eu disting o însumare de morfeme stem ce pot descrie două înţelesuri metaforice ale conceptului noţiunii de NOAPTE, în română:
1.-noaptea întrerupe ziua şi 2.-noaptea se repetă periodic.

1.-Fiecare noapte este o (NOUĂ) ru-PTU-ră a zilei.

2.-Fiecare NOAP-te este un fenomen periodic, precum NĂP-ârlitul sau recolta de NAP-i.

Morfemul stem N*P exprimă periodicitatea fenomenului de NĂP-ârlire, periodicitatea recoltării NAP-ilor, inclusiv periodicitatea apariţiei soarelui şi zilei, el, NAP, fiind numele “luminii periodice”, SOARE, ZIUĂ, pe teritoriul vecin Ungaria, de origine necunoscută, absent în ugro-finică, dar prezent ca “NAP-te”, în România.
T*(D*) este un morfem stem, codificat, „foc, lumină”=ar-DE, TĂ-ciune, s-TE-le (S-vezi-DA, în rusă), * fiind un simbol ce înlocuieşte în morfem sunetul vocalic, format chiar şi de un triftong, producând o codificare a morfemelor comune a două sau mai multor cuvinte din acelaşi domeniu ori sferă semantică.
N*P+T*=periodicitate N*P a luminii T*= NOAP+TE.
Pe copiile cuvântului noapte nu veţi putea grefa niciun fel de concept al noţiunii de noapte, oricâtă fantezie aţi pune la bătaie.
Morfemele stem sunt rădăcini de cuvânt, codificate: o rădăcină NOA şi o rădăcină PTE=NOA+PTE;NOA derivă din cuvântul NOU şi PTE din cuvântul ru-PTU-ră.
NOU este NAI, în germană, NUOVO, în latină, NOVAIA, în rusă, “NIU” în engleză, “NUVEL”, în franceză şi NAU în masa-getă.

Ni se spune că NOU am învăţat de la Impăratul Traian, dar ruşii de unde au învăţat NOVAIA (nou)?
NOU este acreditat ca etimon latin, dar el există şi la masageţii din Punjabi.

El face parte din limbajul colocvial şi nu avea cum să ajungă la ruşi, fără un contact direct cu romanii, de cel putin 165 de ani, ca la noi, aspect ce lipseşte din istorie. Ei sunt amplasaţi pe fostele teritorii Daco-Getice recunoscute ca atare de către istorici, iar Daco-Geţii sunt strămoşii oficiali ai românilor.

Ru-PTU-ră e RU-PTU-RE, în franceză, RU-MPERE, în latină (a deschide, cu efort, drum de trecere), RU-HNUTI, în rusă, B-RO-KEN, în engleză şi germană.
Toate conţin morfemul R*-, de fapt o onomatopee ce asociază sunetul onomatopeic RRU fenomenului fizic al ruperii unui lemn, dar numai cuvintele românilor şi francezilor conţin morfemul PT*-, ce exprimă îndepărtarea de ceva, cu apropierea concomitentă de altceva, descrierea metaforică, a vizualizării imaginii fenomenului însuşi de ruptură.

A RUPE este un cuvânt din limbajul colocvial românesc şi nu a fost importat din Franţa de către paşoptiştii români pentru a compune cuvântul NOA-PTE.

În română există morfemul stem N* = “înnoire” = NA-şte-re, NOU.

În română există morfemul stem PT* = apropiere – înepărtare = pie-PTĂ- na-re, ru-PTU-ră, a se în-dre-PTA.
N*+PT*=metafora NOA+PTE.

Cum de nu am învăţat de la romanii împăratului Traian cuvinte prin care se descriu aspecte specifice civilizaţiei Romei de atunci, precum SUTĂ, CĂRĂMIDĂ, ZID, CLĂDIRE, POD, DRUM, MĂSLINE , fără etimon latin şi am “învăţat” APĂ, AER, SOARE, cu etimon latin, pentru elemente ale naturii, pe care nu le-au adus ostaşii lui, spre deosebire de LEGIUNI, COHORTE cu CENTURIONI, CASTRE, URBE, MUNICIPIUM, VICUS, ARENE, făcute de ei, la noi, dar absente în româna colocvială.

Aspectul contravine unei logici elementare.

Latina românilor, cu APĂ, AER, SOARE, ELEMENTE ALE NATURII, etc, este mai veche decât Roma însăşi.

Românescul SUTĂ este atestat în sanscrită cu 1000 de ani înainte de latinescul roman CENTUM (SEnTUm), ca şi latinul românesc SOARE, înainte de latinescul Romei SOL, -lis.

Schimbarea lui P în C duce nu numai de la românescul NOAPTE la indo-europeanul “primar” “NACTA”, dar şi de la românescul latin APA la latinescul Romei “ACUA”, de la românescul latin PATRU la latinescul Romei “CATRO”, precum şi la rusescul CETÂRE.

Românii de rând nu ştiu că prima agricultură europeană, prima ceramică (după glaciaţiunea Wűrm), prima ceramică pictată, prima reţea de apă şi canalizare, primele oraşe sistematizate şi prima scriere, au apărut în „România”.

Ei nu ştiu nimica despre strămoşii lor Masa-Geţi ori Sciţi şi nici că strămoşii lor Iler-Geţi, Indi-Geţi şi Apii, au existat în Spania, înainte ca romanii să fi pus vreodată piciorul în Peninsula Iberică.

Român este acela care îşi are originea în România şi vorbeşte româna, ca limbă maternă, indiferent sub ce nume este cunoscut.

Plecând de la “amănunte” de genul acestora, împreună cu studiul lexical a peste patru mii de cuvinte primare din fondul colocvial românesc, comparate cu peste 10 limbi de circulatie curentă, dimpreună cu descoperirea a 2000 de cuvinte arhaice româneşti, 1000 cu etimon latin, 350 cu etimon bulgaro-slav, 175 turco-maghiare, 200 cu etimoane diverse, 200 cu etimon necunoscut sau albanez, vorbite azi de urmaşii masageţilor în Punjabi, se poate înţelege de ce Româna a fost prima limbă a Europei Vechi.

Dr. Lucian Iosif Cueşdean

Publicat în Istorie, Lingvistică, Lucian Iosif Cueşdean | Etichetat , | 48 comentarii